A new ProZ.com translation contests interface is currently in development, and a preview contest is underway. Click here to visit the new interface »

Previous ProZ.com translation contests

Romanian » Portuguese (EU) - 1 finalists


Radu Cosaşu, „LA CENTRU ŞI LA MARGINE”, Dilema Veche nr.194 - 28 octombrie 2007 358 words
Bucureşti 1937. Mult stimate domnule Camil Petrescu, deşi nu posed mai mult decât cei 7 ani de acasă, nu mai sunt la vârsta care să-mi permită ratarea încă unuia din visurile vieţii mele, şi anume pe cel mai important. Am credinţa că nu D-voastră mi-l veţi bagateliza, mai cu seamă că întreaga D-voastră operă – pe care o iubesc şi am asimilat-o atât de bine că am fost silit să dau explicaţii, unora, pentru acest patetism, ceea ce ştiţi cât doare – mi-l hrăneşte şi mi-l justifică în toată puerilitatea lui. Sunteţi dintre acei oameni care nu vor rânji vreodată în faţa copilăriilor de spirit şi de destin, aşa cum lui Don Quijote nu-i va trece prin minte să batjocorească un comediant. Aţi fost de atâtea ori luat în derâdere drept Don Quijote, iar eu am suportat nu o dată blestemul de «a rămâne la Camil al tău» – adică, vezi bine, într-un fel de subdezvoltare intelectuală – ca să mai zăbovesc în prea multe ocoluri: neavând de mic decât dorinţa de a povesti lumii cum se joacă foot-ball, şi aflând că aţi înfiinţat o revistă cu acest titlu, Foot-ball, dar mai ales cu acest subtitlu: «Revistă săptămânală pentru deprinderea „jocului curat“ în sport, artă, literatură, viaţă socială», vă rog să aveţi bunătatea – deci inteligenţa – de a mă angaja redactor sau corector, fie şi pe gratis. Nu pot rata visul meu pueril de a-l avea pe Camil Petrescu, redactor-şef la o revistă footballistică, fascinată de jocul curat, precum alţii de jocul ielelor. Şi nu doar din sfintele superstiţii care ne animă pe toţi camilienii, dar şi din luciditate, evoc posibilitatea că dacă nu veţi fi mulţumit de mine, să mă daţi, fără menajamente, afară. De prea multe ori am fost concediat din redacţii unde redactorii-şefi fuseseră mulţumiţi de mine, pentru ca o dată să nu găsesc puterea de a îndura să fiu concediat de Camil Petrescu, din motive strict profesionale. Vă asigur că în acest caz mă voi înhăma la o altă soartă – pădurar pe valea Rucărului, tot de-a noastră! – şi nu veţi mai auzi de mine. Dar până atunci, rămân al D-voastră, fidel...







Entry #1 - Points:
Bucareste, 1937. Muito estimado senhor Camil Petrescu, apesar de não possuir mais de sete anos de casa, já não tenho idade para me permitir que um dos meus sonhos da minha vida não se torne realidade e especialmente o mais importante. Tenho a certeza de que o senhor não me menosprezará, particularmente porque a sua inteira obra, a qual amo e assimilei tão bem que fui obrigado a dar explicações, à qual, por mais patético que soe, a que o senhor sabe quanto dói – que me alimenta e mo justifica em toda a puerilidade dela. O senhor é daqueles que não chacotearão perante crianças de espírito e de destino, da mesma forma que a Dom Quixote não lhe teria passado pela mente ridicularizar um comediante. O senhor foi ridicularizado tantas vezes pelo reto Dom Quixote, mas eu não suportei sequer uma única vez a maldição de “permanecer no Camil teu” – isto é, veja-se bem, numa espécie de subdesenvolvimento intelectual – para que me demore ainda em vários outros círculos: não tendo nem ao menos o desejo de narrar ao mundo como se joga futebol e achando que o senhor fundou uma revista com este título, Futebol, mas em especial com este subtítulo “Revista semanal para o hábito do jogo limpo no esporte, arte, literatura, vida social”. Peço-lhe que tenha a bondade – por conseqüência, a inteligência – de me contratar como redator ou corretor, ainda que sem remuneração. Não posso deixar passar o meu sonho de infância de ter Camil Petrescu, redator-chefe de uma revista sobre futebol, fascinado pelo jogo limpo, assim como os outros o são pelo jogo das fadas malfazejas. E não somente pelas santas superstições que nos animam a todos os camilianos, mas sim pela lucidez, evoco a possibilidade de que, se não quiser que lhe agradeça, que me dê sem consideração o trabalho. Inúmeras vezes fui despedido de redações onde agradeci aos redatores-chefes porque uma ocasião não encontrarei o poder de suportar ser despedido por Camil Petrescu por motivos estritamente profissionais. Asseguro-lhe que nesse caso me dedicarei a outra sorte – guarda-florestal do vale de Rucăr, com toda a alma! e nunca mais terá notícias minhas. Mas até lá permaneço fiel ao senhor...



« return to the contest overview



Translation contests
A fun way to take a break from your normal routine and test - and hone - your skills with colleagues.