Le risorse umane all’interno di ogni organizzazione rivestono la massima importanza. Se è vero che esse comportano maggiori difficoltà di gestione, tuttavia al loro interno sono insite elevate potenzialità di miglioramento, e ciò richiede un’attenzione particolare.
L’istruzione degli addetti deve essere curata dal punto di vista teorico e pratico, e a essi deve essere sempre fornita una chiara e forte motivazione allo svolgimento del lavoro. Ciò comporta che si proceda alla responsabilizzazione massima nell’adempimento delle funzioni, operando sempre verso l’integrazione, nel funzionamento della struttura e nel contesto sociale. Il personale deve essere orientato a concepire il lavoro o le sue attività, in generale, in funzione collettiva o sociale, e ogni addetto deve essere spinto a sviluppare un’attività formativa verso gli altri soggetti del capitale umano dell’organizzazione.
Ci sono più fattori che concorrono al successo di un’organizzazione. Se è importante che essa conti un’autorevole figura leader, è bene ricordare sempre che un capo esercita il suo ruolo all’interno di un gruppo strutturato. Il coordinamento pertanto non basta: appare essenziale il recepimento da parte del gruppo delle indicazioni del leader e l’azione conseguente del gruppo stesso.
La funzione di un organizzatore efficace è quella di trascinare i collaboratori, affrontare e risolvere i problemi, aiutare a superare gli ostacoli e creare la motivazione per raggiungere gli obiettivi. Come è evidente, se il gruppo non partecipa attivamente a queste azioni, rispondendo adeguatamente, tutto ciò che il leader compie non otterrà i frutti sperati. È necessario quindi porsi anzitutto un quesito: come si possono “convincere” le persone che fanno parte di un’organizzazione, e, in particolare, di un gruppo di staff, a seguire il leader partecipando attivamente al conseguimento dello scopo dell’organizzazione? La risposta è semplice e complessa al contempo: è necessario che le persone condividano le finalità dell’organizzazione. Non è sufficiente che siano solo consapevoli dell’esistenza di tali finalità e che le conoscano, ma è necessario che abbiano una consapevolezza attiva nel conseguirle e si sostengano a vicenda nel raggiungerle. Solo in tal modo si forma quella collaborazione che crea il lavoro di gruppo. | Resursele umane au o importanţă vitală în interiorul oricărei organizaţii. Deşi implică mari probleme de management, există un ridicat potenţial inerent de perfecţionare, şi prin urmare, necesită o atenţie deosebită. Instruirea angajaţilor trebuie să fie tratată atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic şi trebuie să li se ofere întotdeauna o motivaţie clară şi solidă pentru a munci. Acest lucru implică instituirea unui grad ridicat de responsabilizare în îndeplinirea atribuţiilor, lucrând întotdeauna către integrare, în funcţionarea structurii şi în contextul social. Personalul trebuie să fie îndrumat către a concepe munca sau activitatea pe care o efectuează, în general, ca pe o funcţie colectivă sau socială şi fiecare angajat trebuie încurajat să desfăşoare o activitate de instruire faţă de ceilalţi membri ai capitalului uman al organizaţiei. Există mai mulţi factori care concurează pentru reuşita unei organizaţii. Dacă este important ca aceasta să se bazeze pe o figură influentă de conducător, trebuie ţinut cont mereu de faptul că un şef îşi exercită rolul în interiorul unui grup organizat. Totuşi nu este destul să coordonezi: se pare că este esenţial ca grupul să primească indicaţii de la conducător şi să acţioneze în consecinţă. Un organizator eficient trebuie să antreneze colaboratorii, să rezolve problemele, să ajute la depăşirea obstacolelor şi să creeze motivaţia necesară pentru a îndeplini obiectivele. După cum este evident, dacă grupul nu participă în mod activ la aceste acţiuni, răspunzând corespunzător, orice ar face conducătorul, nu va obţine rezultatele aşteptate. Deci trebuie să ne punem mai întâi o întrebare: cum se pot "convinge" persoanele care fac parte dintr-o organizaţie, şi mai ales un grup de membri ai personalului, să urmeze conducătorul, participând activ la atingerea scopului organizaţiei? Răspunsul este simplu şi complex în acelaşi timp: trebuie ca indivizii să împărtăşească scopul organizaţiei. Nu este suficient ca aceştia să fie conştienţi de existenţa acestui scop şi să îl cunoască, ci trebuie să aibă o cunoştinţă activă în ceea ce priveşte îndeplinirea acestuia şi să se susţină unul pe altul pentru a-l duce la îndeplinire. Doar în acest modl se generează acea colaborare la care se ajunge prin munca în echipă. |