Imaginează-ți că iei masa la restaurant, într-o capitală europeană unde nu cunoști limba. Ospătarul nu prea vorbește engleză, dar reușești, cu chiu cu vai, să comanzi din meniu ceva ce ți se pare mai pe înțeles, mănânci și plătești. Acum imaginează-ți altceva, că, după ce te-ai rătăcit într-o drumeție, nimerești, lihnit de foame, într-un sat din Amazonia. Băștinașii habar n-au cum să te abordeze. Scoți niște plescăituri ca să mimezi foamea, dar ei înțeleg că acesta e limbajul tău primitiv. Când ridici mâinile în semn că ești pașnic, ei cred că pornești la atac.

E greu să comunici atunci când cei implicați nu împărtășesc același context. De exemplu, zonele radioactive trebuie ocolite timp de zeci de mii de ani; deși engleza veche de numai 1.000 de ani a devenit de neînțeles pentru majoritatea vorbitorilor de azi, agențiile în domeniu s-au străduit totuși să creeze avertismente privind deșeurile nucleare. Comitetele responsabile cu aceste avertismente au venit cu tot felul de idei, de la construirea unor ”țepi” înalți din beton, la pictura ”Țipătul” a lui Edvard Munch și până la modificarea genetică a plantelor care să semnaleze radioactivitatea devenind albastre. Niciuna dintre soluții nu garantează că va trece testul viitorului.

Unii dintre oamenii care au lucrat la aceste mesaje de avertizare pentru zonele cu deșeuri radioactive, au participat la o provocare încă și mai mare: comunicarea cu viața extraterestră. Acesta e și subiectul cărții ”Limbaje extraterestre”, scrise recent de Daniel Oberhaus, jurnalist la revista Wired.

Nu se știe nimic despre cum ar putea extratereștrii să perceapă informațiile. Două plachete trimise în spațiu la începutul anilor 1970 cu Pioneer 10 și 11, două nave spațiale, prezintă informații rudimentare - ființe umane nude și o hartă simplă pentru a indica unde se află Pământul, dar chiar și acestea se bazează pe presupunerea că extratereștrii pot vedea. Atâta timp cât astfel de nave nu au decât o șansă infimă de a fi găsite, e mai degrabă posibil ca emisiile radio de pe Pământ, care se deplasează cu viteza luminii, să fie interceptate de extratereștri. Dar așa cum un radio de pe Terra trebuie reglat la frecvența corectă, tot așa trebuie reglată și frecvența interstelară. Altfel cum ar nimeri extratereștrii pe frecvența corectă? Placheta de pe Pioneer dă un indiciu sub forma unei diagrame rudimentare a unui atom de hidrogen a cărui polaritate magnetică se schimbă la intervale regulate pe frecvența de 1.420 MHz. Având în vedere că hidrogenul este elementul predominant în univers, există speranța ca această schiță să funcționeze ca un fel de număr de telefon.