Sistemele de realitate îmbogăţită – AR (Augmented Reality) provoacă proiectanţii să găsească noi paradigme de interacţiune, care să fructifice posibilităţile de combinare a realului cu virtualul. Obiectele reale devin parte a spaţiului de interacţiune, fiind astfel utilizate ca obiecte de interacţiune versatile, având diferite roluri. În pofida proliferării aplicaţiilor de realitate îmbogăţită, se constată o lipsă de metode specifice de proiectare centrată pe utilizator [1], [14]. Pe de o parte, sistemele AR sunt scumpe şi necesită efort de cercetare şi proiectare pentru a dezvolta software de vizualizare în 3D. Pe de altă parte, aşa cum au arătat Gabard et al. [7], componentele de interacţiune sunt adeseori slab proiectate reducând astfel utilizabilitatea sistemului. (ICI Bucureşti, Daniel Iordache)

Sistemele de Realitate Virtuală se disting în mai multe categorii: • sisteme de realitate virtuală imersive (immersive VR); • sisteme de simulare (simulation VR); • sisteme proiective (projected VR); • sisteme cu teleprezenţă (telepresence VR); • sisteme de realitate îmbogaţită (augmented reality VR); • sisteme de realitate virtuală desktop (desktop VR). (Conf. Naţională de Învăţământ Vir)